De ce să duci copilul la terapie „doar ca să se joace”?
Aceasta este o întrebare frecventă și absolut firească. Părinții adesea se întreabă cum poate ajuta terapia prin joc un copil care nu vorbește despre ceea ce simte, care pare retras, furios sau anxios. Iar atunci când văd că terapeutul „doar se joacă” alături de copil, pot rămâne cu impresia că lipsește intervenția psihologică reală.
În realitate, joaca este intervenția. Este limbajul natural al copilului, mijlocul prin care își exprimă lumea interioară, ceea ce încă nu poate spune în cuvinte. Așa cum adultul își vindecă rănile vorbind cu un terapeut, copilul o face prin joc – dar nu orice joc, și nu cu oricine.
Puterea terapeutică a jocului este de necontestat
Terapia prin joc are un rol profund de vindecare și reglare emoțională, demonstrat de cercetările în neuroștiință afectivă (Panksepp, 2012; Porges, 2011; Siegel, 2014). Jocul activează circuitele de atașament, explorare și bucurie, reduce activarea sistemului de apărare (luptă, fugi, îngheață) și facilitează stări de conectare, învățare și dezvoltare (Polyvagal Theory – Porges, 2015).
Cum ajută concret terapia prin joc copilul tău?
Indiferent de metoda folosită, toate formele de terapie prin joc urmăresc același scop: vindecare emoțională prin relație și joc. În funcție de nevoile copilului, terapeutul poate adapta intervenția astfel încât:
Copilul să se simtă înțeles și acceptat, fără să fie forțat să vorbească (de exemplu, pentru copii retrași, timizi, blocați emoțional).
Să exploreze, simbolic, conflicte sau traume și să poată schimba finalul acestor povești – recăpătând astfel controlul și încrederea.
Să învețe să-și exprime emoțiile, să recunoască ce simte în corp și cum să se regleze singur. Să își repare relațiile, prin jocuri special gândite pentru apropiere, încredere și siguranță (utile în caz de separări, traume, tulburări de atașament).
Să-și dezvolte abilități concrete: să facă față furiei, să gestioneze frustrarea, să reducă comportamentele impulsive sau agresive.
Să-și întărească stima de sine și încrederea: atunci când simte că „poate”, că „contează”, că e văzut, auzit și iubit.
Există mai multe abordări: terapia prin joc centrată pe copil, terapia prin joc Adleriană, Theraplay, Terapia Filială, terapia cognitiv-comportamentală prin joc, terapia prin joc Gestalt, terapia analitică jungiană prin joc, terapia psihanalitică prin joc sau terapia ecosistemică prin joc. Sau doar tehnici care să conţină joc şi joacă. Dar toate acestea sunt “muncă serioasă” de terapie.
Terapeutul nu „alege” o singură metodă, ci împletește abordările în funcție de cum răspunde copilul și de ceea ce are nevoie în fiecare etapă a procesului.
Aşadar, ce face jocul în terapie? Oferă siguranță și reglare: Copilul se simte văzut, acceptat, conținut
Accesează și exprimă emoțiile: Prin metafore, scenarii simbolice, proiecții.
Facilitează reorganizarea creierului: Ajută la integrarea emisferelor
Învață autoreglarea: Prin ritm, predictibilitate, relație.
Sprijină dezvoltarea sinelui și a încrederii
Copiii nu vin și spun: „Am anxietate de separare”. Dar o pot arăta prin diverse teme recurente din joc:
- Jocuri cu pierderi și regăsiri (atașament)
- Supereroi vs. monștri (control și frică)
- Familii de animale sau păpuși (relații familiale)
- Jocuri repetitive (reglare și siguranță)
- Salvări, lupte, scenarii de suferință (traume)
- Creează un cadru sigur și predictibil
- Alege tehnici în funcție de starea emoțională, nivelul de activare
- Oferă oglindire empatică, validare și reglare afectivă
- Lucrează în paralel cu părinții, în scopul integrării progresului în viața de zi cu zi
Vrei să afli dacă terapia prin joc este potrivită pentru copilul tău? Scrie-mi un mesaj sau programează o discuție de cunoaștere!
Photocredit: Bianca Joanna Photography
